Tigara iarasi mi se consuma singura,scrumul cazand pe insusi hartia pe care scriu....
O alta seara petrecuta incercand sa caut acea idee evaziva, picatura de originalitate ce lipseste cu desavarsire din seiful mintii mele.Caut raspunsul in amintiri, nimic.
Intru in padurea gandurilor mele, un loc uscat, presarat cu damburi mici si inverzite, copacii ori anormal de perfecti ori ciudat de intortocheati, frunze mov,verzi sau albe.
Merg mai adanc in inima padurii, peisajul se transforma, devine din ce in ce mai ciudat, niciun animal in zare, doar pasari care zboara.Vad sfarsitul padurii...fug incet, ma opresc si vad indiferent o groapa fara fund,un abis, nu e infernul, e doar un gol pasnic.Fara sa ma gandesc sar, inchid ochii, simt cum aerul imi trece printre degete si par...sunt calm desi cad.
Deschid ochii fara sa ii deschid, vad o usa veche din stejar cu un semn clar de piatra pe el...Sterg praful, ma uit mai atent...Un triunghi perfect...
Ma trezesc din hipnoza,tigara e stinsa...
"-Cred ca am descoperit ceva..."
