Fantana

Acum nu esti ca alta data
Cand cumpana-tiera inalta
Nici iarba-njurul tau nu creste
Nici vantul nu mai sufla de pe creste
Si stai pitita, jos in vale


O cortina se-nalta-n vant
Si-ti lasa chitara-n juramant 
Iar scartaitul tau prelung
Departe se aude in amurg


Azi de departe imi aduc
Aminte, ziua de tine
Fanta draga, si nu uit
De timpul ce l-am petrecut
Aici langa tine.


Am gasit un caiet vechi de poezii prin casa poezia e a tatalui meu, scrisa la 17 ani.

Cerul instelat

Auzi? E sunetul acela...
ce ne-nfasoara...
din indepartare, care sare de pe lac,
din perete, din plamani,


Sunetul tunetului, a tocurilor pe lemn,
a picaturilor de apa,
vantului suierand...
sunetul fulgilor ce cad linistiti...fara griji
pe ochi, pe frunte.


Auzi? E sunetul acela...
E soapta sublima pierduta in noapte,
E sarutul incet si gingas pe frunte...
E sunetul stelelor ce cad pe ganduri,
ca noi toti
cand tacem de fericire...

Scrum

Masa de langa e goala,
si curata.
O scrumiera si o tigara,
aprinsa, singura...


Uitata acolo ea arde, si arde...
fumul inaltandu-se, incet si usor.
Imi vine sa o sting, sa o arunc!
Dar nu ma lasa inima,
e asa de frumoasa, si singura...


Timpul trece si tigara se stinge
ramane mult scrum si un filtru ars...
dar cat de mult scrum....
Nu mai e fum si-mi amintesc cum era
Inainte, dar acum
Acum,
e doar o scrumiera si scrum...
si amintirea unei tigari care statea...
aprinsa si singura...