Trezirea!

Cu cafeaua langa mine
astept timpul sa mai treaca...
Si nimeni, nimic mai vine, iar
solitar, cu mintea rece-
Ma gandesc.


Sa mai scriu, sa mai citesc?
Deja o fac mereu in gand..
Cand visez, mai scriu un rand:
Despre stele, astre, toate! 
munti, campii si nimic.
Si ma gandesc...


Mai are rost?
Poate dispare, ma trezesc
In munti, nori, pe univers...
Sau
Intr-o cafenea....
cu cafeaua langa mine-
Solitar, cu mintea rece
langa focul alb, albastru....
ce arde mereu, in vis.

Noi mereu vom fi

Mai stii? Cum stateai, noaptea, 
pe deal?
Vantul iti ingheta lacrimile,
si zambetul la fel.


Stateai intins, pe stanca
si te uitai la stele, ganditor
la orice, fara sa spui nimic, nici un cuvant...
Nimeni nu stia asta,
dar eu, eu stiam ca tu...
Tu tipai, si ma surzeai...dar nu conta


Pentru ca eu sunt mai fericit ca tine,
cand ma gandesc-
ca Noi, Noi suntem gandurile, unor vremuri, 
mai frumoase...
in care stelele straluces, in mintea noastra...