Candles sleeping

Some said I was a romantic...

a person driven by delusion...Maybe they were right.  

Should I remmember yesterday and smile aways my tears?

Should the rain touch my eyes, or should I let it fall on the black sad umbrella?

My stars are gone, in a cloud

Yours tears stab, my soul

Watching it as it...Dies...

Smiles lock my grief

closing it inside,

Inside where there is no relief

just the end of the ride

Watch the night shine with your own eyes

Watch the stars open the skies

And dont go to sleep...like I did.

Candles resting.

Another drop of water

fills this evening...

The very essence

of hours of thought.

Touching the snow 

with bare feet.

Walking on paradise

with a bare mind

that thinks...

 One kind of dream to rule throughout insomnia, beyond the night that covers my soul, along with the snow I wait to walk upon...

 One kind of path to rule throughout destiny, beyond the concrete and metal disguise, amongst dirt covered wood and haze like skies, waiting to be travelled, in snow and contempt, 

by us...

My path is long aflicted 

by ruins of might.

With fire and haze like 

breath, I live...

And cleanse this forgoten,

snowy night.

We shall know its end when the dagger sleeps, deep inside

the snow...surounded by closed eyes that dream...once again.

Candles dancing

Some say that I am a romantic, a man driven by emotion, on its path to self destruction,

doomed to never find true happiness...

Like the last leaf of autumn falling on snow, seperated from my source of life and from my fellow leaves, brothers...sleeping peacefully on the ground, condemned to wait and think and cry and laugh on the lonely and cold snow, I wait.

Fools...

What do you know about the stars? My stars !

What empowers your tears? Above !

When the scars of your fears meet Death !

When your soul doesn't have a reflexion

And smiles become dull

And heaven is just a location

Love is null... 

And it's too late for redemption...

and grief is full.

Some say I'm a dreamer, a slave of hope...

the fools...

Better a beggar of love,

                                                                then the king of sorrow...
                                                                that lives no tommorow.

Melodios

Uneori, cuvintele sunt în plus
într-o dupamiază caldă...
Nu ai nevoie de un impuls
când auzi doar foșnetul copacilor
și vântul melodios.


Uneori, cuvintele sunt inutile
Intr-o zi cu ploaie
când auzi doar picăturile cazând
așa de lin...


Uneori tot ce vreau e banal
un petic de iarbă
și un cer senin...
Un loc unde tot ce răsună
e vântul, râul curgând
și vocea gândurilor mele
ce nu-și găsesc rostul, in cuvinte


Uneori, tot ce vreau
e un rai, mut de cuvinte inutile.
Un loc în care doar natura vorbește
prin vânt, prin râul care curge
și prin vocea gândurilor mele
ce nu-și găsesc rostul prin cuvinte...

Fantana

Acum nu esti ca alta data
Cand cumpana-tiera inalta
Nici iarba-njurul tau nu creste
Nici vantul nu mai sufla de pe creste
Si stai pitita, jos in vale


O cortina se-nalta-n vant
Si-ti lasa chitara-n juramant 
Iar scartaitul tau prelung
Departe se aude in amurg


Azi de departe imi aduc
Aminte, ziua de tine
Fanta draga, si nu uit
De timpul ce l-am petrecut
Aici langa tine.


Am gasit un caiet vechi de poezii prin casa poezia e a tatalui meu, scrisa la 17 ani.

Cerul instelat

Auzi? E sunetul acela...
ce ne-nfasoara...
din indepartare, care sare de pe lac,
din perete, din plamani,


Sunetul tunetului, a tocurilor pe lemn,
a picaturilor de apa,
vantului suierand...
sunetul fulgilor ce cad linistiti...fara griji
pe ochi, pe frunte.


Auzi? E sunetul acela...
E soapta sublima pierduta in noapte,
E sarutul incet si gingas pe frunte...
E sunetul stelelor ce cad pe ganduri,
ca noi toti
cand tacem de fericire...

Scrum

Masa de langa e goala,
si curata.
O scrumiera si o tigara,
aprinsa, singura...


Uitata acolo ea arde, si arde...
fumul inaltandu-se, incet si usor.
Imi vine sa o sting, sa o arunc!
Dar nu ma lasa inima,
e asa de frumoasa, si singura...


Timpul trece si tigara se stinge
ramane mult scrum si un filtru ars...
dar cat de mult scrum....
Nu mai e fum si-mi amintesc cum era
Inainte, dar acum
Acum,
e doar o scrumiera si scrum...
si amintirea unei tigari care statea...
aprinsa si singura...